Molitur Memoria
Tuturor celor plecați cu avionul, trenul, mașina sau pentru totdeauna. Din Arad.
Descriere
Cartea, un roman autobiografic, ne prezintă evoluția unui copil din Arad care, devenit adult, a plecat cu viața înghesuită într-un rucsac și a ajuns să exploreze locuri din lumea largă, inclusiv îndepărtata coasta de vest a continentului nord-american, și să scormonească în secretele vieții noastre de om la nivel celular.
Cartea abundă în elemente narative și teme din genetică, medicină, geografie, istorie și literatura română, oferind o perspectivă complexă asupra experienței protagonistei și a lumii în care ea trăiește. Toate aceste elemente interacționează și se contopesc pentru a forma un tablou captivant al vieții personajului principal.
Această carte oferă o poveste bogată și complexă, care traversează diferite aspecte ale vieții și explorează conexiunile dintre natură, familie și cunoaștere.
Fragmente de text
Prefață
“Eu sunt Nilu, așa îmi spunea bunica. Sunt trecută prin câteva tinereți și am impresia că încep să uit din ce în ce mai mult, motiv pentru care m-am hotărât să-mi pun amintirile în ordine, până le mai știu. Așa că, de nesomn, vineri, 3 februarie 2023 pe la ora 5 dimineața m-am apucat de lucru. Elanul primelor gânduri a fost repede întrerupt de alarma telefonului, dar și de faptul că amintirile au o caracteristică importantă. Ele nu vin frumos structurate pe capitole și nici măcar cronologic. Se strâng precum vârtejurile de frunze purtate de vânt printre oamenii de aici sau de departe, prin locuri de atunci sau de cândva, prin ploi calde cu ropote de râs sau din contra, prin ploi reci care îți pătrund în oase. În câteva fracțiuni de secundă valsez în ritmul frunzelor unei toamne dragi, aud fâlfâitul timpului și intru în povestea adevărată. Dar, voi încerca să nu mă las purtată de furtuna minții, ci voi da un sens cât de cât cronologic acestor amintiri. Tot ce e scris aici e adevărat. Sau nu. Faptele s-au întâmplat și personajele au trăit cele scrise. Sau nu. Dar oare chiar contează ce e adevărat sau nu? În cele din urmă, orice realitate trecută devine ficțiune chiar și pentru cel care le-a trăit și le rememorează. Ce a rămas în mintea mea sunt doar niște frânturi de imagini și fragmente sonore învăluite într-o aromă volatilă și amețitoare. Adevăr sau ficțiune, trecutul a clădit un prezent care respiră.”
Gimnaziu
“Strângeam multă fericire din cărți, dar găseam și filoane de tristețe care nu mă mai părăseau. De exemplu, nu am putut niciodată uita ce s-a întâmplat într-o carte scrisă de Jane Goodall, “În umbra omului” (editura Meridiane, 1985). Cartea fusese recent citită de mama, pentru că am găsit-o pe masă, în camera cu biblioteca. Încă nu apucase să o înghesuie printre restul cărților. M-a intrigat coperta cărții. Era un cimpanzeu cu privirea foarte tristă. Cartea începea cu prezentarea unei familie de cimpanzei dintr-o rezervație în Tanzania pe care Jane i-a studiat.”
2006
“…acea cochilie. Era scheletul unui tip de arici de mare, numit “dolar de nisip”. Căutând în continuare am descoperit că acest dolar de nisip are o simbolistică spirituală extrem de bogată, domeniu de care eu stau deoparte, dar în acea seară târzie citeam cum că acest invertebrat marin are proprietăți de vindecare spirituală sau că ar fi simboliza renașterea, reînnoirea și transformarea sau că ar fi o monedă adusă de sirene ca talisman de noroc. Am dat doar câteva exemple, dar lista e impresionant de lungă.”
Italia
“Luni dimineața am intrat în Italia pe la Trieste, iar la 9:30 eram singură pe peronul gării din Veneția și trebuia să mă descurc să-mi cumpăr bilet de tren spre Pavia. Cu ocazia asta am aflat cum se pronunță corect numele orașului. Greșisem accentul pe a.”
Recenzii
Anton ILICA – Critic Arad (26 decembrie 2023)
Cartea Molitur Memoria e un roman autobiografic, conține 200 pagini format A5 și cuprinde o dedicație: „Tuturor celor plecați cu avionul, trenul, mașina sau pentru totdeauna din Arad”!
Ligia Mateiu își umple nopțile de nesomn cu „punerea amintirilor în ordine”, în rânduiala scurgerii anilor. Iar tot ce am scris aici, mărturisește copilul din Arad, „este adevărat”, deși „orice realitate trecută devine ficțiune”.
HOINĂRELILE GENOMULUI
Cine e Ligia Mateiu, autoarea textului Molitur memoria?
De pe wiki: Ligia Monica Mateiu: „Om de știință în bioinformatică cu experiență, cu o istorie demonstrată de lucru în științele vieții. Formare solidă în bioinformatică și genetică medicală, dotată cu o experiență vastă în tratarea datelor genomice. Are o diplomă în medicină, a absolvit un doctorat în genetică statistică / genetică medicală în Canada și a oferit sprijin bioinformatic diverselor grupuri de cercetare din Canada și Belgia”.
Un genom (îmbrăcat, sulemenit și îmbărbătat) a plecat din Sintea Mare, a ajuns în Arad, iar apoi traseele lui alergă prin Timișoara, Canada, America, Belgia, Italia, alpinând prin munți și înotând pe ape, fiind plimbat cu bicicleta ori alergat aiurea prin cine știe ce locuri înalte ori foarte reci. Acum s-a stabilit în Anvers (Belgia), unde se ocupă de genetică medicală, bioinformatică, profesorat universitar. Mai poposește prin Arad spre a-și lansa vreo carte, a scrie în grai popular la foaia Lada cu spinare a lui Bace Toghiere, semnând cu MONA, străniepoata lu’ Măzăroi, aşezată în Beljia.
Vagabondaj intelectual? Cartea Molitur memoria explică. S-a născut aproape „de steaua verde care umple burtica de omega a Mureșului”, mama fiind profesor de geografie. Genomic, tata nu contează. Locuiam într-un studio, „cu trei oameni pe cap care mă iubeau la maximum”: mama, bunica și bunicul. Nu era o răsfățată, deși Parcul copiilor i-a fost loc de joacă și năzbâtii. Copilul neastâmpărat „nu avea probleme existențiale”.
Și-a început școala în 1981, pe când locuia în Grădiște. În vacanțe, mai ajungea pe la Bata, la o străbunică, descriind farmecul inocent al vieții de la țară, cu pomenirea râiei primite de la oile ciobanului. În Arad, năzdrăvăniile se țineau lanț, dar numai după terminarea lecțiilor. La școala, rar se întâmpla să primească vreun 9. Era conștiincioasă. Seara, bunicii povesteau despre întâmplările cu Bace Toghiere Măzăroi din Sintea Mare. Bunicii o alintau („au fost soarele și luna copilăriei mele”; „mă hrăneau cu doze serioase de iubire și mâncare”), iar mama făcea eforturi „să mă (mai) domesticească”. Îi place să citească, strângând „multă fericire din cărți”, astfel că „toate cărțile citite mi-au făcut mintea creață”. La admiterea de la Liceul Sanitar a intrat printre primii candidați.
NĂVALA HORMONILOR… PENTRU STUDIU
Interesant rămâne ce se întâmplă în continuare. „Toamna mă năpădiseră hormonii și, odată cu ei, muzica rock. Din mine țâșnea revolta”. Adolescenta își căuta identitatea, îndrăznea să-și taie cordonul ombilical, cum spun psihologii. A fugit o săptămână de acasă în Retezat, primind botezul muntelui. Se încheie liceul, iar diriginta „mi-a spus că sunt eleva viitorului”. Va urma studenția la Medicina din Timișoara: „Eram scundă, subțirică, cu picioare modelate frumos de alergările nesfârșite din copilărie și, pe deasupra, știam să-mi folosesc cu înțelepciune ochii verzi-albaștri”. Alți colegi, cursuri, profesori, vacanțe, examene, studiu, pasiune pentru molecule și genetică, file de poveste cu Călin, fizicianul („primăvara iubirii a intrat în noi”), colaborări la reviste („Măi, fată, pe tine te duce mintea!”), școli de vară în străinătate, căsătoria (desigur cu fizicianul) și voiajul de nuntă în Italia, masteratul la Pavia în cercetarea genelor umane.
ȘTIINȚĂ ÎNALTĂ APROFUNDATĂ
Scrie și următoarea reflecție: „Pe când foștii mei colegi de medicină învățau pentru rezidențiat, eu descopeream genetica moleculară umană, genetica populațională, epidemiologia genetică, metode computaționale avansate pentru interferența statistică bayesiană și programare într-un limbaj numit Fortron 90” (p. 103). Studiul geneticii insulei Sardinia. Markeri genetici. Statistici genetice. Genetici populaționale. Doctoratul în genetică medicală la Edmonton, Universitatea din Alberta. Și hoinăreala științifică continuă.
Avea Ligia 26 ani. Salariu stabil. Excursii cu rucsacul de 60 de litri, cu Călin prin Munții Stâncoși și alte locuri exotice. Fermecată de competiții recreative, de aurorele boreale, de lacurile înghețate. Alaska. Cercul Polar. Conferințe științifice. Proiectul de doctorat: Modele de evoluție ale secvențelor nucleotidice folosite în filogenetică. Studii și alte conferințe științifice. Notorietate internațională. Studiază de zor la teza de doctorat în California. Era anul 2006. La o conferință din New York — un moment de glorie al carierei — „prezentasem o metodă nouă pentru analiza ADN-ului mitocondrial fosil”. Entuziasm emoționant. Munca mea contează, ar zice Ligia geneticiana. Împreună cu Călin, la Vancouver, un oraș absolut superb, „cel mai frumos de pe pământ”. „Anii cei mai spectaculoși din viața mea”. După 5 ani și 9 luni, susține teza de doctorat. Patru ore de examinare. Succes deplin. La 32 de ani, vine copilul, Matei Tudor, alintat Gâgă Bâzdâganie. „Mă ocupam de chestiuni materne și de etrusci”, mai scrie Ligia.
În august 2009, familia se stabilește la Anvers, în Belgia. Cercetare genetică pentru adaptarea porumbului la frig. Apoi specializare în genetică reproductivă și infertilitate masculină. Ligia și Călin erau puternic angajați în cercetare internațională. Separat fizica de genetică. Matei creștea frumos la Leuven. În țară, Matei preia plăcerea mamei de a accesa cu pasul înălțimile. Ligia Mateiu ajunge la Universitatea din Anvers, ca cercetător bioinformatician expert la Institutul de Biotehnologie din Flandra, afiliat universității. Au început anii frumoși pe toate planurile. Viața atinge deplinătatea și gesturile înălțătoare. Între acestea, se află și scrierea amintirilor, sub formula cărții Molitur memoria. Partea I. ACUM și deocamdată stop amintirilor. Acestea au ajuns la zi. Urmează reportaje de viață. Familială. Științifică. Literară.
MERITĂ un om de știință SĂ SCRIE literatură!!!
Provocator, Lucian Valeriu se întreabă: „când ai asemenea subiecte de gândit și muncit, ce rost mai are literatura?!” — vezi lansarea volumului de debut „Rârâieli de om peltic, Arad, sept. 2022):
Chiar așa: Ce-ți trebuie ție, Ligie a lui Măzăroaie din Sintea Mare, literatură ? Ai o carieră universitară, ești cercetătoare într-un domeniu de vârf, medic cu doctoratul în genetică și senior, ești sănătoasă, umbli cu bicicleta, alergi zilnic prin parcuri, urci munți periculoși cu același rucsac greu în spate și campezi în cort etc.
Ei, uite-așa!, ar fi zis geneticiana. Genomul meu e un neastâmpărat, vrea ȘI literatură, vrea ȘI știință! El le va duce în cârcă pe ambele. Mintea e a geneticii, iar inima a cuvântului visător! Mintea mă plimbă prin Centrul de Genetică Medicală din UAntwerpen, iar sufletul hălăduiește printre cuvinte.
CONCLUZIE
Romanul Molitur memoria marchează un stil poetic și autoironic. Astfel își mărturisește copila ce bate la poarta adolescenței. „Primăvara iubirii a intrat în noi”, zice pubera la o începătoare experiență erotică. Când „ne-am despărțit s-au rupt niște file de poveste”.
Omul de știință avansată, specialist în ADN-euri și genetică moleculară, își echilibrează personalitatea punând-o în cupele balanței. Literatură îi întreține o bunăstare a sufletului, iar formulele matematice alimentează tainele ce așteaptă să fie descoperite. Din ocheanul microscopului, câte o celulă zâmbește ademenitor, cum spunea un editorialist. Ligia Mateiu are talent, îi plac cuvintele oțelite și iubește verbele poleite cu suflet încălzit. Va continua să scrie. Tot mai frumos. Pentru că fiind vorba despre sinceritatea unei clipe trăite, noi ne regăsim în fiecare poveste, simplu, tandru, cu iubire și candoare.
Anton Ilica – UZPR Arad (27 decembrie 2023)
ARE ROST SĂ NU UIȚI
Cartea Molitur Memoria are un titlu care seamănă îndoială într-un cititor intrat în librărie. Aruncă privirea peste o copertă mohorâtă, preluată de pe freepik.com, având un cerc în care se lefăie ceva ca luna plină, dar palidă, înflorind în cinci petale. Sus, cu caractere Brusch Script, e imprimat numele Ligia Mateiu, iar titlul este scris în latinească: Molitur memoria, Cișmigiu Books, tipăritură a Editurii Universității din București: Apoi simplu: roman. 200 pagini, format A5 și o dedicație: „Tuturor celor plecați cu avionul, trenul, mașina sau pentru totdeauna din Arad”!
Cine este autorul care gândește, dar mai ales face ceea ce gândește, promovând un spirit liber, temeinic, ironic și cinic cu sine?
Vreți să știți din vreun CV sau preferați să citiți „romanul” autobiografic Molitur memoria ? Oare cine mai știe astăzi latina, pe care o mai vorbesc doar papii și cardinalii ? Molitur înseamnă „încordat” „provocator”, iar memoria e „memorie” în aproape toate vorbirile. Memoria încordată? sau Memoria provocată. Cuvântul se leagă într-o relație cu ”amintirile”, cele din ”copilărie” ale năstrușnicului Nică. Eram pregătit să pronunț Nilu în loc de Nică.
Cine e Nilu? „EU SUNT NILU”, rostește Ligia Mateiu, alintată astfel de bunica. Mai spunea Creangă cel din Humulești, convorbind cu cititorii: „Iubite
cetitoriu, multe prostii ăi fi citit, de când ești. Cetește, rogu-te, și ceste și, unde-i vedè că nu-ți vin la socoteală, iè pana în mână și dă și tu altceva mai bun la iveală, căci eu atâta m-am priceput și atâta am făcut”. Astfel, spre a nu cădea sub ispita uitării, Ligia își umple nopțile de nesomn cu ”punerea amintirilor în ordine”, în rânduiala scurgerii anilor. Iar tot ce am scris aici, mărturisește copilul din Arad, „este adevărat”, deși „orice realitate trecută devine ficțiune”. Eu chiar nu cred în adevărul scriitorilor și, de aceea, scot din gând o întrebare a Ligiei:
HOINĂRELILE GENOMULUI
Încercând să descifrez inițiativa Ligiei Monica de a se peltici cu rârâiala, m-am îndepărtat de Molitur memoria. Totuși, mai simplu, citim pe wiki: Ligia Monica Mateiu: „Om de știință în bioinformatică cu experiență, cu o istorie demonstrată de lucru în științele vieții. Formare solidă în bioinformatică și genetică medicală, dotată cu o experiență vastă în tratarea datelor genomice. Are o diplomă în medicină, a absolvit un doctorat în genetică statistică / genetică medicală în Canada și a oferit sprijin bioinformatic diverselor grupuri de cercetare din Canada și Belgia”. Un genom (îmbrăcat, sulemenit și îmbărbătat) a plecat din Sintea Mare, a ajuns în Arad, iar apoi traseele lui alergă prin Timișoara, Canada, America, Belgia, Italia, alpinând prin munți și înotând pe ape, fiind plimbat cu bicicleta ori alergat aiurea prin cine știe ce locuri înalte ori foarte reci. Cică genomul acesta ar fi venit de prin India, ceea ce a iritat-o pe bunica din Sintea Mare („ – Nilu, noi suntem țigani?”).
Ce face la Anvers, în Belgia? Genetică medicală, bioinformatică, profesorat universitar. Acum a ajuns să-și plimbe ”rârâiala” prin Europa și Canada după proiecte infogenetice și să mai poposească prin Arad spre a-și lansa vreo carte, a scrie în grai popular la foaia Lada cu spinare a lui Bace Toghiere, semnând cu MONA, străniepoata lu’ Măzăroi, aşezată în Beljia.
De unde-i vin asemenea aleanuri de vagabondaj intelectual ? Cartea Molitur memoria explică. S-a născut aproape de ”de steaua verde care umple burtica de
omega a Mureșului”, mama fiind profesor de geografie. Genomic, tata nu contează. Locuiam într-un studio, „cu trei oameni pe cap care mă iubeau la maximum”: mama, bunica și bunicul. Nu era o răsfățată, deși Parcul copiilor i-a fost loc de joacă și năzbâtii. Copilul neastâmpărat „nu avea probleme existențiale”. Și-a început școala în 1981, pe când locuia în Grădiște. În vacanțe, mai ajungea pe la Bata, la o străbunică, descriind farmecul inocent al vieții de la țară, cu pomenirea râiei primite de la oile ciobanului. În oraș, năzdrăvăniile se țineau lanț, dar numai după terminarea lecțiilor. La școala, rar se întâmpla să primească vreun 9.
Era conștiincioasă. Bunicii o alintau („au fost soarele și luna copilăriei mele”; „mă hrăneau cu doze serioase de iubire și mâncare”), iar mama făcea eforturi „să mă (mai) domesticească”. Îi place să citească, strângând „multă fericire din cărți”, astfel că „toate cărțile citite mi-au făcut mintea creață”. Mai provoacă vreo grozăvie, cum ar fi disecția de viu a unei broaște. La admiterea de la Liceul Sanitar a intrat printre primii candidați.
NĂVALA HORMONILOR … PENTRU STUDIU
Apoi, trupul fecioarei a resimțit „invazia hormonilor”, care-și cereau dreptul la identitate. Copilăria lasă locul adolescenței. Îi crescuse aripi, care-i întrețineau dorința de cunoaștere, de zbor peste ape și mări, peste vânturi și ploi, cu rucsacul în spate și mintea deschisă pentru curiozități. Interesant rămâne ce se întâmplă în continuare. „Toamna mă năpădiseră hormonii și, odată cu ei, muzica rock. Din mine țâșnea revolta”. Adolescenta își căuta identitatea, îndrăznea să-și taie cordonul ombilical, cum spun psihologii. A fugit o săptămână de acasă în Retezat, primind botezul muntelui. Se încheie liceul, iar diriginta „mi-a spus că sunt eleva viitorului”.
Va urma studenția la Medicina din Timișoara: „Eram scundă, subțirică, cu picioare modelate frumos de alergările nesfârșite din copilărie și, pe deasupra, știam să-mi folosesc cu înțelepciune ochii verzi-albaștri”. Alți colegi, cursuri, profesori, vacanțe, examene, studiu, pasiune pentru molecule și genetică, file de poveste cu Călin, fizicianul („primăvara iubirii a intrat în noi”), colaborări la reviste („ – Măi, fată, pe tine te duce mintea!”), școli de vară în străinătate, căsătoria (desigur cu fizicianul) și voiajul de nuntă în Italia, masteratul la Pavia în cercetarea genelor umane.
ȘTIINȚĂ ÎNALTĂ APROFUNDATĂ
Familia – eu în Italia, Călin în Canada, pentru doctorat („fiecare cu viața înghesuită în valize”. Amândoi „ne continuam drumul anevoios în lumea științelor”). Studiul geneticii insulei Sardinia. Markeri genetici. Statistici genetice. Genetici populaționale. Doctoratul în genetică medicală la Edmonton, Universitatea din Alberta. Și hoinăreala științifică continuă. Avea Ligia 26 ani. Salariu stabil. Îndeplinirea unor mici mofturi, dar cu clipele între dorul de Acasă și dorul de Călin. Excursii cu rucsacul de 60L, cu Călin prin Munții Stâncoși și alte locuri exotice. Fermecată de competiții recreative, de aurorele boreale, de lacurile înghețate. Alaska. Cercul Polar. Conferințe științifice. Proiectul de doctorat: Modele de evoluție ale secvențelor nucleotidice folosite în filogenetică. Studii și alte conferințe științifice. Notorietate internațională. Studiază de zor la teza de doctorat în California. Era anul 2006. La o conferință din New York – un moment de glorie al carierei: „prezentasem o metodă nouă pentru analiza ADN-ului mitocondrial fosil”. Entuziasm emoționant. Munca mea contează, ar zice Ligia geneticiana. Împreună cu Călin, la Vancouver, un oraș absolut superb, „cel mai frumos de pe pământ”. ”Anii cei mai spectaculoși din viața mea”. După 5 ani și 9 luni, susține tezei de doctorat. Patru ore de examinare. Succes deplin. La 32 de ani, vine copilul, Matei Tudor, alintat Gâgă Bâzdâganie. „Mă ocupam de chestiuni materne și de etrusci”, mai scrie Ligia.
În august 2009, familia Mateiu se stabilește la Anvers, în Belgia. Cercetare genetică pentru adaptarea porumbului la frig. Apoi
specializare în genetică reproductivă și infertilitate masculină. Ligia și Călin erau puternic angajați în cercetare internațională. Copilul Matei creștea frumos la Leuven, Cercetătoarea Ligia Mateiu ajunge la Universitatea din Anvers, ca cercetător bioinformatician expert la Institutul de Biotehnologie din Flandra, afiliat universității. Au început anii frumoși pe toate planurile. Viața atinge deplinătatea și gesturile înălțătoare. Între acestea, se află și scrierea amintirilor, sub formula cărții Molitur memoria. Partea I. ACUM și deocamdată stop amintirilor. Acestea au ajuns la zi. Urmează reportaje de viață. Familială. Științifică. Literară.
Romanul Molitur memoria marchează un stil poetic și autoironic. Unele expresii se trezesc direct de pe perna lirismului, iar altele poartă în sine ironia
facilității gratuite: „Toată gingășia copilăriei s-a dus de-a berbeleacul într-o râpă adâncă și din verdele ochilor creionați grosolan cu negru țâșnea revolta”. Astfel își mărturisește copila ce bate la poarta adolescenței. „Primăvara iubirii a intrat în noi”, zice pubera la o începătoare experiență erotică. Când ”ne-am despărțit s-au rupt niște file de poveste”.
CONCLUZIE
Omul de știință avansată, specialist în ADN-euri și genetică moleculară, își echilibrează personalitatea punând-o în cupele balanței. Literatură îi întreține o bunăstare a sufletului, iar formulele matematice alimentează tainele ce așteaptă să fie descoperite. Din ocheanul microscopului, câte o celulă zâmbește ademenitor. Ligia Mateiu are talent, îi plac cuvintele oțelite și iubește verbele poleite cu suflet încălzit. Va continua să scrie. Tot mai frumos. Pentru că fiind vorba despre sinceritatea unei clipe trăite, noi ne regăsim în fiecare poveste, simplu, tandru, cu iubire și candoare. Iar povestea continuă…
Cristina Pop – Timpul Belgia (15 martie 2024)
Om de ştiință, profesor şi scriitor, Ligia Mateiu surprinde în volumul autobiografic Molitur Memoria parcursul său din fragedă copilărie până în prezent, în pragul reprezentativ al unei jumătăți de secol în slujba datoriei de a trăi frumos şi profund experiența academică, familială, sportivă, socială. Scriere autobiografică ṣi deopotrivă documentară, înțesată cu reflecții existențiale şi spirituale, cartea apărută la Editura Universitară în 2023 se doreşte a fi ab initio o mărturie pentru fiul Matei, o relatare genealogică ce tinde spre o genetică culturală.
Stilul hâtru al autoarei, remarcabil mai cu seamă în volumul „Rârâieli de om peltic” apărut la Editura Siono în 2022, sub influența nostalgiei şi rememorării trecutului afectiv suferă în „Molitur Memoria” o mutație universală. Ligia substituie personalului universalul în pofida scrierii autobiografice, identitare, plină de accente locale sau din perspectiva omului locului trecut printr-o depersonalizare cvasi-voită, parțial prin povestea părinților, parțial prin povestea alegerilor făcute, alegeri sau oportunutăți îmbrățişate la propriu din mersul roților de tren sau avion sau chiar bicicletă, căci viața avea să îi ofere un tumult interior cu fiecare drum ales.
Nu repeziciunea lecturii datorată stilului alert şi intens al cărții o recomandă, ci dibăcia cu care este țesută această pânză de păianjen a memoriei. Documentar al vieții de familie a sfârşitului de secol XX, început de secol XXI din vestul României, povestea Ligiei ne poartă pe tărâmul unei tranziții tehnologice, de la absolvirea medicinei şi alegerea geneticii ca ramură de cercetare, prin cunoaşterea unor meandre legate de bunurile naționalizate şi astfel fiind trimişi înapoi în comunism, mai cu seamă prin poveştile şi experiențele bunicilor, a dulapului secret în perete, metaforă a vieților noastre şi a esenței ascunse până la momentul potrivit dezvăluirii. Şi ce dezvăluire cu sufletul la microscop! Suntem preluați de poveste şi trăim pe picior de egalitate cu autoarea la desfăşurarea filmului său ce devine al nostru şi începem să proiectăm : când, de ce, cum am plecat în cazul în care mobilitatea a ocupat un capitol important şi în viața noastră, ce mărci ale adaptabilității am dezvoltat, ce am şters cu buretele sau integrat într-o nouă reprezentare a realității.
Reperele originii sunt un leitmotiv, Aradul şi Mureşul împreună cu oamenii locului sunt menționate cu regularitate. Reperele spirituale ale originii sunt armele de preț ale câştigătorului. Vocile celor dinainte sunt preluate de autoare şi redate, descifrate şi integrate. Experiența italiană, canadiană şi belgiană sunt probele de adaptare ale eroinei basmului modern în căutarea rostului, a familiei, a desăvârşirii. Profesorii emeriți şi cadrul natural de care autoarea nu se dezminte, ca un făcut cultural, acel codru, munții, culmile pe care atât la propriu, cât şi la figurat autoarea le escaladează, dolarul de mare descoperit în ziua fatidică a morții tatălui, reîntoarcerea în Europa sunt elemente ale drumului unui Ulise spre recâştigarea cetății sale prin simbolismul contemporan.
Molitur memoria …
Apariții
Lansarea cărții la Târgul de carte Gaudeamus București 22-26 Noiembrie 2023
Printre cei aproape 200 de scriitori care vor oferi publicului o gamă extrem de variată de noi produse editoriale la Târgul de Carte Gaudeamus Radio România – ediţia XXX, se numără și câteva nume din Arad. Scriitorul Andrei Mocuța ar fi unul dintre ei, dar și arădeanca Ligia Mateiu, senior bioinformatician la Universitatea din Antwerp, care își va lansa romanul autobiografic cu titlul „Molitur Memoria”, tipărit la Editura Universitară – Cișmigiu Books. (citește mai departe)
- Programul Târgului de carte
Lansarea cărții la Cărturești AFI Arad – 5 ianuarie 2024
